vineri, 11 ianuarie 2013

O melodie care imi place foarte mult, si spune ceva!




Desre viata si prietenie

Fiecare om isi traieste viata cum doreste si cum poate, unii gresit, altii mai putin gresit, nu poti avea o viata perfecta, se poate intampla oricand ceva neplacut. De multe ori acest neplacut apare si din cauza noastra,sau a persoanelor apropiate, care in ultimul timp au devenit foarte rare. Toata lumea e pe interes, e pentru el si numai pentru el. Eu nu mai cred in prietenie adevarata, am crezut pana am dat cu capul de tavan bine. am sa va zic pe scurt intamplarea care ma facut sa cred ca nu exista prietenie adevarata.
 Aveam o prietena X cu care ma intelegeam foarte bine ne spuneam orice,si ne stiam de foarte multi ani ,aproximativ 14 ani, de cand eram noi micute de la 2-3 ani, ma duceam mereu pe la ea,dormeam, mai venea si ea pe la mine. Dupa vreo 13 ani s-a mutat la mine acasa in acelasi liceu si in aceasi clasa sa fim de nedespartit. La inceput totul mergea foarte bine intre noi, dar dupa 4-5 luni au inceput certurile din cauza ei, ea vroia mai mult pe afara ,parinti mei ma certau pe mine ca de ce sta ea atat pe afara, ma lasa pentru baieti mai mari caare vroiau sa profite de ea,si multe alte chesti. Iar eu pentru ca tineam la ea treceam cu vederea orice. Si intr-o zi a hotarat sa plece din cauza mea cica ca sunt prea atoritara cu ea, era si normal cand o vedeam ce naiva e, si pe deasupra ii spunea mamei ei tot felul de minciuni ca sa ma cert eu cu ea sa plece de la mine. Parerea mea era ca trebuia sa zica frumos ca nu mai sta, fara alte complicati.Eu bineinteles ca am plans si am stat suparata zile intregi ca ea a plecat,iar fata nu avea nici un stres, si-a facut frumos bagajul si a plecat. Si acum imi pare rau de o prietenie de atatia ani, a fost una frumoasa nu pot nega, dar pentru ce a facut nu as mai fi prietena cu ea niciodata. ne salutam si atat! De aici am realizat ca prietenia adevarata nu exista.

Lucian Blaga

Iubire


Iubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.